---

Armele samurailor:
Sabia preferata a samuraiului era Katana, pe care o purta la brau, cu taisul in sus, alaturi de cealalta sabie scurta - Wakizashi, care avea intre 31 si 61 de cm.
Katana era prin excelenta arma de lupta, avand in general peste 61 de cm in lungime. Lama sa avea o parte plata - nagako, adeseori striata cu pila, pt a nu aluneca manerul, cu doua gauri, pt fixarea praselelor, pe aceasta portiune a lamei fiind deseori incrustat numele faurarului - mei. De asemenea, lama era de multe ori decorata cu gravuri in basorelief - horimono - si caractere chino-japoneze - bonji. Portiunile lamei purtau nume diferite. Astfel, taisul se numea ha, muchia opusa taisului, neascutita - mune, varful - kissaki, iar linia care separa taisul de muchia groasa se numea shinogi.
Secretul de fabricatie era pastrat cu strainicie si se transmitea din generatie in generatie. Lama era de obicei confectionata dintr-un lingou de fier maleabil, continand un miez dur, de otel, ce era forjat de mai multe ori pana devenea omogen. Se proceda apoi la calirea in mai multe etape. Lama slefuita si echilibrata corect era de mai multe ori inrosita si introdusa in apa sarata, taisul fiind acoperit cu argila pt a fi calit in mod diferit. Aceasta argila lasa un fel de desen "in valuri" numit yakiba, care era in acelasi timp si un indiciu pt a recunoaste o katana veritabila. In etapa finala, lama ajungea la mesterul slefuitor care, dem ulte ori lucrand mai multe luni, ii dadea aspectul final si taisul necesar.
Pt echilibrarea lamei se folosea garda sabiei, confectionata tot din fier, dar care putea fi inlocuita la cererea samuraiului cu una avand aceeasi greutate insa prelucrata din metale pretioase.
Manerul sabiei era format din doua prasele de lemn, prinse intre ele prin doua cuisoare tot de lemn. Praselele erau captusite cu piele de rechin, fixata cu fire incrucisate. Kashira - capul manerului era lucrat in bronz sau arama, fiind ornamentat, elemenyul care incheia fixarea manerului fiind un inel de arama - fuchi, ajutand la intepenirea garzii, un alt inel, tot de arama - habaki, fiind fixat pe partea cealalta a garzii.

In epoca edo era recomandata testarea sabiei si a capacitatii acesteia de a reteza, folosindu-se un corp omenesc. IN acest scop se foloseau talharii si criminalii ce trebuiau executati fie cadavre. In tratatele de tehnica a sabiei era indicat modul in care trebuia manevrata aceasta arma pt a taia perfect trupurile.
Lipsa de corpuri umane a dus la gasirea unei alte forme de testare a calitatilor sabiei. In acest fel, antrenamentul - numit tameshi-giri, consta in taierea bambusilor verzi sau a unor snopi de paie dintr-o singura lovitura.

Teaca era formata din doua elemente de lemn lacuit, ce putea fi si ornamentata, fiind compusa din koi-guchi - "inel de gura", confectionat din lemn de corn si kojiri - un varf din metal. Pt a impiedica sabia sa cada, teaca era prevazuta lateral cu un inel - kurikata, menit sa tina un snur, impiedicand alunecarea sabiei din obi.

Interesanta este grija cu care-si purtau samuraii tecile, evitand sa loveasca un alt samurai, intrucat atingerea cu teaca sabiei era cinsiderata o mare jignire, cel jignit fiind indreptatit sa traga katana si sa-l ucida pe cel ca comisese afrontul.

Yari: Astfel era denumita in general orice fel de lance. Cele mai des intalnite erau compuse dintr-o coada, avand lungimea aprox. de 4 metri si un varf metalic, ascutit pe ambele laturi, construit adeseori in forma de cruce.
Hoko: halebarda clasica
Naginata: un fel de halebarda, compusa dintr-un maner cu lungimea intre doi si trei metri si o lama de fier cu un singur tais, pozitionat in partea interioara a curburii, lama avand dimensiuni variabile cuprinse intre 30 cm si 1 m. Mai putin folosite de samurai, naginatele erau utilizate de razboinicii Zusa atunci cand luptau impotriva calaretilor, taind cu ajutorul lor tendoanele cailor sau pt a-i spinteca. De asemenea, naginata era arma preferata a sotiilor de samurai, fiind f folosita si de catre calugarii razboinici - Yamabushi, care au utilizat-o incepand din sec XV.
Bo: bastonul lung, era confectionat dintr-un lemn de esenta tare, cum ar fi de ex stejarul, avand forma rotunjita. Dimensiunile sale erau cuprinse intre 1,60 si 2,80 m. Desi tehnica de manuire era cunoscuta de samurai, bo a ramas totusi arma predilecta a calugarilor razboinici in sec XVI.
Jo: bastonul scurt, era confectionat din lemn de esenta tare, cu sectiunea rotunda si dimensiunea de 1,20 m.

Arcul: Yumi - arcul japonez era f diferit constructiv de cel chinezesc sau cel mongol, avand o curbura asimetrica si o dimensiune apreciabila: 2,20 m. Aceasta curbura asimetrica permitea folosirea unor sageti f lungi, coada putand fi intinsa pana in spatele urechii arcasului. Ya-sagetile folosite la arcul japonez, depaseau un metru in lungime, fiind confectionate din bambus, prevazute cu pene de vultur si varfuri diferite ca forma (varfuri triunghiulare, plate, f subtiri, in forma de stilet. cu terminatie concava si taioasa, despicate).
Mai exista un tip de sageata numita hikime. Aceasta era folosita in antrenamentul de echitatie si tir cu arcul. Varful era inlocuit cu o bila de lemn pt a nu rani animalele ce se constituiau in tinte. La antrenament, calaretii echipati cu arcuri, trebuiau sa traga cu hikime in cainii lasati liberi intr-o incinta de aprox 20 m patrati, incercand sa-i doboare fara a-i rani. Perioada de glorie a acestui joc-antrenament a fost intre anii 1185 si 1333. De mentionat ca inainte dee 1185 erau folosite ca tinte mobile maimutele si caprioarele.
Un alt tip de sageti erau kabura-ya, un fel de sageti rituale, avand un varf din lemn gaurit, in forma de nap, care cand era lansata scotea un suier ascutit. Acele sageti erau trase intotdeauna inainte de inceperea unei batalii, zgomotul respectiv avand menirea de a izgoni duhurile rele si de a-i infricosa pe dusmani.