In regula.. dupa muuulte cugetari si rascugetari am hotarat sa imi postez "Fan Fic"-ul si aici. Numele thread-ului este "O chestie..." pentru ca inca nu am reusit sa gasesc un titlu potrivit pt. ceea ce am scris... In orice caz sper sa nu fie prea aiurea. Adica e aiurea,dar... in fine. Am inceput sa il scriu anul trecut,undeva in septembrie,perioada in care am fost in Germania for a bit of fun. Interesul pt. subiectul stupid ales a crescut,oarecum,si am continuat sa mai scriu un capitol jumate,dar momentan am sa-l postez doar pe primul,ca poate reusesc sa mi fac ceva modificari la al 2-lea.
I.
Am fost nascut in anul 2012,anul in care era “programat” sfarsitul lumii. Singurul nou-nascut fiind din toata lumea am fost considerat “Anticrist”,mai ales ca numele ce urma sa imi fie dat era Judithas Christian Melone. Au trecut 40 afurisiti de ani de cand zac in celula asta plina cu sobolani si sper ca cineva sa fi uitat de condamnarea mea,primita de la judecatorul Euricas,cand aveam 2 ani! Nu il invinuiesc…aratam ca la 20 de ani,cred si eu ca s-a speriat.
Acum arat la fel… Norocul meu cu oglinda uitata in cui… La 42 de ani inca mai am parul ca abanosul si un corp perfect de atlet,in ciuda faptului ca toata miscarea pe care o fac este traversarea custii,adica 4 pasi dus-intors. Nici macar un rid nu am,si paznicii pe care i-am avut in urma cu 10 ani,au incaruntit langa usa mea… au murit tinandu-ma de vorba. Imi spuneau ca nu au vazut ochi mai calzi si mai sangerii ca ai mei. Cat timp ei au fost in viata mi s-au pastrat si ochii calzi,dar vazandu-mi singurii prieteni putrezind in fata propriei mele celule,a racit si sangele in mine,si probabil de aia fug oamenii pe rupte cand ma uit sa vad cine mai crede inca in “Anticristul calmat prin tribute”. De cand sunt aici am devenit canibal,am pana si colti adaptati pentru a sfasia carnea cruda de om. Nu e vina mea… Asta e tot ce am primit.Trebuia sa mor de foame?!!
S-au raspandit povesti in lume cum ca eu as iesi noaptea din celula sa imi caut o virgina,asupra careia sa pun blestemul de a-mi cara plodul in pantece. Ce rost ar avea sa-mi stiu copilul chinuit de intreaga lume?! Nu pot sa inteleg oamenii din ziua de azi…de fapt nici pe cei din “ziua de ieri” nu i-am inteles. Auzi tu… “Anticrist”.. hmph!
De fapt, daca ma gandesc mai bine aveau motive sa ma considere Anticrist… Nascut in 2012,singurul copil din toata lumea,la 2 ani aratam ca la 20,ochi sangerii,3 solzi pe glezne,unghii ascutite oricum le-ai taia, si mai nou am si colti. Si ca sa fiu sincer, de vreo 2 zile mi-au crescut ceva tepi pe spate… Doare ca naiba… Ah,de as stii o vraja buna ca remediu… Fi-r-ar ei sa fie de incuiati ca mi-au ars cartea pana la ultima fila. Norocul meu ca nu stiau de semnul meu de pe picior,ca m-ar fi ars si pe mine!
Din 7.423.540 de pagini de magie mi-au ramas 3 vraji de copii mici,care le am imprimate din nastere pe pulpa dreapta. Am un blestem,o vraja pentru flori si una pt. lumina protectoare. De plictiseala ma blestem singur… Rau am facut ca nu am ascultat-o pe mama sa invat “Cartea Umbrelor” pe de rost.
Dar destul despre asta! Nu vreau sa imi aduc aminte de partea aia a vietii mele! Desi mi s-au intamplat si lucruri bune in zilele acelea,nu pot sau nu vreau sa imi aduc aminte de ele.
Totusi imi aduc aminte de o fetita ce a venit sa ma tina de vorba. In fiecare zi imi aducea cate ceva. Imi placea cu ea,imi alunga plictiseala,si spre deosebire de ceilalti oameni,nu se temea de mine. Tot timpul imi povestea de mama ei bolnava si cum tatal sau venea in fiecare seara beat si facea ravagii prin casa. Erau nopti in care venea la mine plangand din cauza tatalui sau, sau nopti in care adormea povestindu-mi de prietenul ei Saphirion. Il iubea extrem de mult,dar din cat imi povestea ea el nu se prea dadea in vant dupa ea,si totusi… Inistra observa asta.
Intr-o seara,19.IX.’33(*),pe la 19.30,Insitra pleca de la mine fericita.Tocmai ii aratasem vraja cu flori,si era foarte entuziasmata ca a reusit sa o faca si ea. Inainte sa plece,am uitat sa pun asupra ei lumina protectoare si in drum spre casa a fost impuscata in tampla de catre prietenul lui Saphirion,mort de gelozie.
A doua zi dimineata,spre mirarea mea,au venit “in vizita” tatal Inistrei si Saphirion. Erau rupti de frica,desi stiau de la Inistra ca nu le fac niciun rau. Venisera sa-mi spuna de Inistra. Nu i-am lasat sa stie ca aflasem deja si ca jumate de cartier venise sa ma injure si sa ma scuipe,crezand ca eu am de-a face cu asta. Mi-au dat o scrisoare de la ea,o amuleta si un pachet destul de mare. Mi-au spus ca pachetul e din partea familiei si mi-au multumit… pt. ce nu stiu. Mi-au mai spus ca nedumeririle se pot rezolva cu ajutorul scrisorii si au plecat,sub pretextul ca trebuie sa ajunga la munca si la scoala. I-am privit plecand,socat fiind de “vizita” lor.
Am deschis cu grija scrisoarea. Inistra imi scrisese cu 2 zile in urma sperand sa apuce sa mi-o dea azi,alaturi de pachet si amuleta. Imi multumea si ea ca am facut-o asa fericita si ca am ajutat-o sa isi rezolve problemele cu Saphirion si cu tatal sau. Imi multumea pt. leacurile date pt. mama sa,si pt. faptul ca o suportam zi de zi.(se credea insuportabila,desi nu era asa.) Imi spunea ca sunt ca un frate pt. ea si ca daca ea va pati ceva amuleta aceea ii va tine locul. Imi spunea prin cate chinuri a trecut ca sa-mi poata face rost de pachet si amuleta,dar evita sa specifice continutul pachetului. Spunea ca trebuie sa descopar singur. Scria,cu pete de cerneala,cum tot cartierul o supra-numea “caratoare de gandaci”,crezand ca e “virgina aleasa de Anticrist”. Cred ca plangea cand scria asta. Intr-un final am terminat de citit si am inceput sa ma uit cu groaza la pachet si la amuleta. Am stat nemiscat toata ziua… Doar spre seara m-am intins dupa amuleta,caci ii simteam lipsa si lacrimile imi napadisera ochii.
Am adormit strangand amuleta in mana.
THE END
(*) - 19.IX[.09] -> data in care am inceput sa scriu
Deocamdata atat. Daca sesizati greseli,post them.
Daca vreti sa-mi ziceti ca-s nebuna pt. ca am ales subiectul asta[de fapt a fost foarte random... am scris ce mi-a venit xD],post it down.
Daca vreti sa va exprimati parerea[buna/rea], post it.
intr-un final.. daca vreti sa imi ziceti,doar,ceva in legatura cu asta[^] sau aveti vreo sugestie,post it. xD
capitolul 2 va fi postat ceva mai tarziu... =/
thanks in advance for reading,btw =]
it's just a dare that needed to be accomplished.. >.> i'm talkin' about the sig.image lol
Find your own way,
Choose the right path between left or right
Don't let the world to influence your mind
You still can fly...
e superb!!!! bravo!!! inca din primul paragraf mi-ai captivat atentia si m-ai facut sa citesc tot. abea astept cap II!!!
cat despre subiect... e unic! nu ai ce sa comentezi despre el... imi place ^^
Cand crezi ca totul s-a sfarsit apare o raza de speranta... Iar acea raza este un inger <3
Uhm... in primul rand vreau sa multumesc celor care au citit "fic."-ul. In al doilea rand vreau sa le multumesc celor care si-au irosit inca 2 minute din viata ca sa posteze un rand sau doua,deci multumesc launico,si multumesc alex. Ma bucur sa aud ca v-a placut.
Aaanyway.. mi-am tot intors creierii pe dos pana m-am enervat si am zis ca nu mai fac nicio modificare la Cap.2 si il postez asa.. "brut". Am zis ca il postez azi ca sa fiu sigura ca nu mai fac nicio modificare si pot trai in pana mea de idei linistita alaturi de capitolul 3 neterminat si totusi inceput cu vreo 3 luni in urma. That's right.. 3 luni in urma. Ma misc greu... asta e. Probabil ca veti astepta mult si bine dupa capitolul 3..daca veti astepta. In fine.. nu o mai lungesc,ca sa nu plictisesc... prea rau.
II.
In urmatoarea zi m-am trezit destul de tarziu . Inca mai strangeam amuleta in mana. M-am ridicat sa ma intind si am dat cu ochii de pachetul de la Inistra. Sobolanii roasera deja putin dintr-un colt. L-am ridicat,am dat jos hartia de pe el si am ramas socat uitandu-ma la cartea ce o tineam in mana. De unde a stiut?! Nu i-am spus niciodata de ea. Intr-adevar cumparase “Cartea Umbrelor” pentru mine. Dar ma sperie oarecum felul acesta de cadou… De unde a stiut care volum sa cumpere? Sunt 3: unul pentru incepatori,unul numai cu vraji si unul numai cu blesteme. Ea a luat un al 4-lea volum,exact ca si al meu, in care le regasesti pe toate 3 adaugite. Dar asta nu se gaseste in niciun magazin…ci doar la “Bibliotea Sun-Yiu”,biblioteca ascunsa de pe “Aleea Magica”.
Dar intr-un final am deschis cartea. Pe prima pagina Inistra scrisese ceva: “Am intalnit o batranica ce m-a rugat sa iti dau cartea asta si sa zic ca e din partea familiei. Mi-a spus sa iti pun semn la pagina 4.273,randul 3. Nici nu am vazut cum arata,dar a aparut la fix! Tocmai cautam cartea pentru tine. Nu mi-ai spus de ea,dar am stiut pentru ca am fost de fata cand ti-au ars originalul. Poti sa ma readuci la viata daca vrei!...=P”.
Hmpf! Cine se crede sa imi spuna ce pot si ce nu pot face?! ..Dar ce e mai important… de unde a stiut ca va muri!!? Poate ca totusi cineva i-a spus ca va muri si acum isi facea ultimele cumparaturi. Oricum.. nu asta ma intereseaza. Cine ar putea fi batrana aia si de ce mi-a zis de pagina 4.273? Acolo sunt doar vraji de…. DA!! Fi-r-ar! Cum de nu m-am gandit?!(Poate pentru ca nu am avut cartea…) “O vraja de evadare e tot ce am nevoie.”. Asa mi-am spus. Dar nu am folosit cartea nici macar in ziua de azi si au trecut 20 de ani de cand am primit-o. Nu am evadat,nu m-am vindecat,nu am readus-o la viata. Nimic!! Absolut nimic. Nu am putut. Ceva imi spunea ca nu e bine daca o folosesc,asa ca am pus-o deoparte si am uitat de ea.
Tatal Inistrei a continuat sa ma viziteze zi de zi… Spunea ca se simte mai aproape de fiica sa. Mie imi convenea; cel putin aveam cu cine sa vorbesc.
La 6 ani dupa moartea Inistrei,in exact aceeasi zi (19.IX.’39) am avut o “vizita” foarte stranie.
Saphirion venise la mine cu un ochi in borcan. Mi-a dat borcanul si apoi a fugit. Nu mi-a zis nimic…a venit si a plecat. Ochiul era aproape ca si al meu, atata ca era galben. Nu am putut sa ma uit la el. Am ascuns borcanul intr-un colt si m-am afundat in “Cartea Umbrelor”. La doua zile dupa asta aflasem ca Saphirion a murit… impuscat in cap de catre prietenul sau. Tatal Inistrei era disperat. Pe poarta din spate a casei lor scris ca unul dintre ei doi urmeaza. La intervale de doua zile au avut aceeasi moarte si parintii Inistrei. Nu mai aveam nicio legatura cu lumea exterioara. Dragut,nu? Heh… Chiar imi pare rau de ei. Cartierul inca ma invinuieste pe mine… Dar oricum nu puteam face nimic… In noaptea in care mama Inistrei a murit nu am putu dormi deloc.(25.IX.‘39)
In urmatoarea noapte am adormit cu amuleta in mana,din nou.
it's just a dare that needed to be accomplished.. >.> i'm talkin' about the sig.image lol
Find your own way,
Choose the right path between left or right
Don't let the world to influence your mind
You still can fly...
e creepy.. ma sperie! sincer! dar imi place sa o citesc pentru ca ma tine in suspans astept cap. 3 Cand crezi ca totul s-a sfarsit apare o raza de speranta... Iar acea raza este un inger <3
Oh,well... first of all,as usual,multumesc cititorilor! Dupa cateva modificari drastice apare si capitolul 3. Cred totusi ca de la un punct l-am facut prea incarcat...[si cand ma gandesc ca inainte era si mai incarcat imi vine sa-mi arunc tastatura ]. Aaaanyway... sper totusi sa fie okay. Nu ma mai intind la taclale si postez capitolul :
III.
In dimineata urmatoare ma hotarasem sa analizez ochiul adus de Saphirion… Spre uimirea mea,borcanul nu mai era acolo. Mi-am scrutat toata celula…nimic; nici urma de borcan. Am incercat sa ma linistesc si sa imi aduc aminte unde mai vazusem ochi ca acela… Dupa aproximativ o ora de gandit si analizat fiecare persoana pe care am vazut-o in ultimii 27 de ani,am reusit sa imi aduc aminte unde am mai vazut acei ochi,acea culoare.
In ziua in care am fost aruncat in cusca asta,in “publicul” prezent a fost cineva care a aruncat un trandafir galben la usa custii. Un trandafir intre gunoaie. Am intors capul sa vad cine,cine isi bate joc in halul asta de un nenorocit osandit la o viata in cusca; atunci l-am vazut pentru prima oara… Un tanar de vreo 20 de ani, inalt, ochi galbeni cum spuneam, si par sangeriu. Daca nu stiam ca e par as fi zis ca are o cascada de sange in cap. Inspaimantatoare priveliste.
De unde o fi avut Saphirion acel ochi? Sau mai bine zis,..de ce mi l-a adus mie?!!! Poate ar trebui sa il readuc la viata sa imi dea raspunsul… Nu sunt,oare,prea egoist?
M-am linistit si m-am aruncat in coltul meu.
La 2 saptamani dupa asta “Galbior” a venit sa isi recupereze ochiul. M-am uitat la el ca la felul 4,iar apoi am intrebat “De ce?”. A inceput sa se fastaceasca: are nevoie de el,nu vede bine, se simte handicapat, s.a. Zic: “Lasa ochiul o clipa. De ce trandafir? Si de ce tocmai ei?!!”. S-a linistit,si-a aranjat ochelarii si a inceput: “Calmeaza-te frate(aici isi afiseaza un zambet diabolic)! Trandafirul era pentru tine… Restul a fost munca. Nu am vrut sa te ranesc,imi pare rau de tine,dar stapanul m-ar omori daca ar afla ca in momentul de fata vorbim ca niste prieteni. Da-mi ochiul si te las.” “Nu il am… A disparut.”
Cand a auzit ultima fraza a amutit complet. Mi-a cerut o foaie si un pix. I-am dat foaie,pix a gasit el pe undeva. Mi-a dat biletul si a fugit: “”
3 zile! 3 zile mi-a luat sa descifrez ultima fraza si am ajuns la asta: “Daimon is coming!!”. De ce mi-a spus asta? Ce crede ca pot sa fac? Cica pana secolul urmator! S-o creada el ca voi mai exista pana atunci!! Si totusi ce voia sa spuna prin “Daimon is coming!!”?
Imi aduc aminte ca mama obisnuia sa imi spuna o poveste. Era despre un calator care a ajuns intr-un oras devastat de o fiinta necunoscuta. Oripilat fiind de ceea ce vazuse, calatorul a hotarat ca impreuna cu putinii oameni ramasi in viata sa-i razbune pe cei cazuti in lupta pentru protejarea orasului. Zis si facut;s-au inarmat toti si au plecat la lupta. Pe drum au dat de o creatura imensa,rosie. Sangele-i pulsa afara din venele plesnite din cauza incordarii maxilarului pentru a scoate ultimul sunet auzit de micii soldatei. In mai putin de 3 secunde,cei 460 de curajosi au fost facuti cenusa sau chiar mestecati de catre asa-zisul “Daimon”. Nimeni nu stie de unde si-a capatat numele de “Daimon”. Unii zic ca inseamna “demon” in ceva limba veche,altii zic ca e un om ce si-a vandut sufletul si numele sau era Damian iar mai tarziu a devenit “Daimon”,altii ca e anagrama de la “Maidon” care este de fapt un zeu al apei in mitologia Upsiolyana(*),si cate si mai cate. Mama spunea ca e spiritul calatorului. De fapt,mama sustinea cu tarie ca acel calator era o simpla momeala pentru a atrage supravietuitorii,ca spiritul sa isi poata implini misiunea[de a scapa lumea de “incapabili”]. Dar sa lasam asta deoparte… Ce legatura ar avea ochiul lui Yultide(“Galbior”) cu acel Daimon?
Nu dupa mult timp, atentia mi-a fost distrasa de un zgomot venit de afara. Un raget strabatu orasul si ajunse si pe la mine. Sa fi venit oare circul si sa se fi plasat undeva in apropiere? Hehe.. frumoase ganduri. Vreau sa vad si eu animalul care sa scoata un sunet ca asta. Vibratiile corzilor vocale le puteai simti pana in varful unghiei,furia cu care arunca sunetul afara era ca o armata de tigri atatata asupra-ti,dintii izbindu-se unul de altul la inchiderea gurii se auzeau ca o avalansa de pietre pornita din varful muntelui. Groaznic. Nici nu vreau sa imi imaginez dimensiunile creaturii,..ce sa mai zic de vazut… Un nebun reusise sa ajunga pana la gratiile de la cusca mea,si acum ma implora disperat sa opresc creatura,dar nu izbutise sa termine fraza,ca Yultide ii si sfasie beregata. Pare-se ca cineva a scapat de sub control si nu reuseste sa isi mai controleze forma. Nu,nu era el cel ce scosese acel raget,el e un mic drac blanos. Dupa ce si-a revenit s-a pus sa-mi explice pe nerasuflate ce a vrut sa spuna in legatura cu Daimon,si adusul la viata.
Intr-adevar,era vorba de acel Daimon de care imi spunea mama; a fost readus la viata de catre Baal,stapanul lui Yultide, un grasan cu coarne si puteri limitate si totusi indeajuns de mari pentru a zdrobi un oras ca si Cracovia cu un singur cuvant. Cica ar fi avut nevoie de puterile lui pentru a curata lumea de necredinciosi,adica cei care nu aveau incredere in “conducatorul imperiului Hashqual”,asa-zisul “preaputernic” Mephisto, fratele lui Baal. Bineinteles, acesta a scapat de sub control si i-a prajit pe cei doi frati; de aici si disparitia ochiului lui Yul; il avea de la Baal,si ochiul era “folosibil” atata timp cat “Maria Sa” era in viata. Cat despre Daimon… in momentul acela se “distra” cu niste oameni nevinovati prin oras. In legatura cu adusul la viata mi-a spus doar atat: “Stai cat mai poti pe picioarele tale. Atata timp cat tu nu vei folosi acea carte decat atunci cand iti spun eu, totul va fi in regula.”. A stat putin pe ganduri si apoi m-a rugat sa o deschid la pagina 370 si sa incep ritualul de acolo,si mi-a dat niste lumanari, putina faina, apa, sange, zahar, tamaie cruda si lemn de santal. Am deshis cartea si am ramas tablou. Pe pagina 371 era o imagine cu Daimon,iar pe 370 ritualul pentru inlantuirea sa.
L-am rugat pe Yultide sa imi dea o zi pentru a-mi face pregatirea spirituala si pentru a-mi reveni din soc.
Noaptea respectiva mi-am omorat-o facand vraji de protectie. 100 de pagini de vraji de protectie contra magiei albe,negre si gri,ca sa nu mai spun de vraji impotriva creaturilor invocate sau create. Ziua am adormit meditand.
* - nu va obositi sa cautati dupa "upsiolyeni". APARENT nu exista... Teehee! xD
P.S.: Gomen pt. imensitatea imaginii.. Mi-a fost lene sa o redimensionez.. si daca as fi facut-o nu s-ar mai fi inteles nimic.... nu ca s-ar intelege ceva. =]
Edited by Angel:Deedz on 18/07/2010 00:04
it's just a dare that needed to be accomplished.. >.> i'm talkin' about the sig.image lol
Find your own way,
Choose the right path between left or right
Don't let the world to influence your mind
You still can fly...
draguuuut (ma cam ametesc in personaje, dar ma descurc ) spor la scris!
Cand crezi ca totul s-a sfarsit apare o raza de speranta... Iar acea raza este un inger <3
Eram sigura ca va fi putin deranjant aparitia personajelor alora.... Dar asta a iesit dupa ce am mai scos vreo 5... deci,. mda... am jucat mult diablo2 si lineage2 inainte sa scriu aia si nu aveam in cap numai npc-uri si raid boss-uri.
Aaaanyway... mersi pentru osteneala data cu cititul si comentatul... si mersi pentru urare! xD Capitolul 4 e ceva mai simplu... Here it goes:
IV.
M-am trezit in cea mai “frumoasa” ipostaza posibila… Un craniu aruncat din intamplare printre gratiile ferestruicii,iar apoi o dara de foc trecand la vreo 5 cm de urechea mea stanga. Am ridicat capul spre fereastra,surprins fiind de acea mica intamplare. Apucasem sa-i mai vad doar o parte din coama. A fost indeajuns sa ma puna pe treaba. Mai aveam de facut inca o vraja de protectie si eram gata.
Zis si facut! La vreo 20 de minute dupa ce am terminat de facut vraja si ultimele pregatiri,a aparut si Yultide. Stiam ce urmeaza,si cu toate pregatirile pe care le facusem ma simteam inca nepregatit. In ciuda indoielilor mele,am inceput ritualul. Nu era foarte complicat… Invocam Arhanghelii… daca apareau complicatii,apelam direct la Seraphimi si la fortele supreme ale magiei albe si gri. Daca nici asa nu mergea trebuia sa facem totul singuri… Bineinteles ritualul nu a decurs cum planuiseram noi. Desi speram sa nu trebuiasca sa apelam la Seraphimi si la tot harnasamentul ce urma dupa caderea partii cu Arhanghelii, am ajuns la partea in care trebuia sa facem totul singuri. Cea mai buna parte din tot ritualul asta era ca nu intrai in contact direct cu Daimon…fizic vorbind. Eh… puseseram mainile pe sabia de cristal pe care Yultide o adusese nu stiu de unde,si care pretindea a fi faurita de unul dintre mai marii Consiliului Magic,si am inceput incantatia. Tot ce mai tin minte din haosul acela e momentul in care am infipt sabia undeva in gatul bestiei,iar apoi am lesinat…lasandu-l pe Yultide sa se descurce singur.
Am reusit sa imi revin abia dupa 3 zile. Eram secat de puteri,si stiam exact de ce. Era prima oara cand foloseam Cartea Umbrelor dupa mai bine de 2 decenii; era de asteptat sa nu rezist foarte mult,desi Yultide spune ca am rezistat eroic o jumatate de zi tot incantand si concentrandu-ma asupra ritualului. Cand mi-am revenit complet si mi-am adus aminte in ce ritual imi tot spunea ca am rezistat,mi-am “calcat pe mana” si l-am intrebat ce s-a ales de Daimon. S-a cam albastrit putin,dar mi-a spus ca l-a invins… si atat. Nu a vrut sau nu a putut sa imi dea alte detalii. Nici nu imi pasa… acum ma interesa doar viata pe care urma sa o continui… Aceeasi cusca,aceiasi pereti,aceleasi injuraturi,aceiasi obsedati de “calmarea anticristului prin tribute”,etc. etc… Imi spuneam ca Yultide probabil va disparea si el la un moment dat si… Ma oprisem… M-am ridicat in picioare,m-am uitat speriat in jur si am mers sa scutur putin gratiile de la intrare. Era tot inchisa. M-am intors spre Yultide si l-am intrebat cu cea mai rece si dispretuitoare voce posibila: “Ce cauti in celula asta? Cum ai intrat,drogherie de mestesuguri negre? Ce Dumnezeu vrei de la mine?!! Te-am ajutat sa iti scoti potaia din lumea asta,ce mai vrei? De ce mai esti inca aici? DE CE ESTI IN SPATELE GRATIILOR ALORA?!!!” . Socat fiind de caderea mea nervoasa, Yultide s-a pus sa-mi dea detalii: “Calmeaza-te. Singurul motiv pentru care Daimon a disparut din lumea asta e ca EU l-am absorbit,neputand sa-l inving de unul singur. Oamenii care au ramas inca neatinsi si au vazut tot taraboiul ala,l-au vazut pe Daimon transformandu-se in MINE,deci au crezut ca EU sunt Daimon,un al doilea Anticrist,asa ca au ales sa ma arunce in aceeasi cusca cu tine,bolborosind chestii de genu’: <<Cei ce-s la fel sa moara la fel.>>. Pricepi? Obisnuieste-te cu ideea,si nu mai fi atat de egoist in legatura cu celula,ca nu ocup asa mult spatiu.”.
Minunat… Yultide era ultima persoana cu care voiam sa impart cusca aia nenorocita,si acum imi si spune ca a absorbit ditamai bestia!...Stai putin.. a ABSORBIT bestia aia?!! Ma holbam la el si nu reuseam sa imi tin in frau intrebarile ce-mi curgeau prin cap. Dupa vreo 3 minute de holbat unul la altul s-a gandit sa-mi explice si mie situatia. Zicea ceva de o vraja de absortie temporara invatata de la nu stiu cine si tot felul de tampenii. In fine,nu am reusit sa retin tot ce a bolborosit el acolo,pentru ca eram mult prea socat. Ciudat... imi adusesem aminte de Inistra. Aveam inca in minte o imagine destul de clara a sa. M-am intins dupa amuleta. In sfarsit.. liniste. Yultide a tacut intr-un final si linistea a reusit sa isi redobandeasca vesnicul regat din cusca aia nenorocita. Cat de bine poate fi. Dar nu a trecut mult pana a inceput iar sa piarda din teritoriu. Galbejitul de langa mine a inceput sa cante. Habar nu aveam ce,dar nici nu imi pasa. Tot ce el nu intelegea era ca eu,in momentul acela,aveam nevoie de liniste. L-am lasat in pace o vreme,ocupandu-mi timpul cu admiratul amuletei.... Asta pana cand mi-a pus o mana pe umar si a cerut sa vada si el “obiectul ce-mi capteaza atentia”. Cred ca nici nu are rost sa mai spun ca mi-am iesit din fire. Tepii de pe spate mi-au iesit atat de tare si de brusc incat am inceput sa sangerez,coltii mi s-au pronuntat mai urat ca niciodata,solzii de pe glezna imi intrasera in carne facand loc unor oase ce semanau cu niste gheare. Simtind toate astea m-am ingrozit si m-am aruncat pe podea,rostogolindu-ma intr-un colt in timp ce-mi smulgeam parul din cap. Dupa ce mi-am terminat numarul de urlaturi si seria de manifestari am dat drumul catorva sunete ceva mai usor de inteles: “Nu tu l-ai absorbit,nu-i asa? Ritualul ala pe care l-am citit era un cacat,nu-i asa? Aveai nevoie de un cobai pentru asta,NU-I ASA? Cum am putut sa fiu asa fraier? Heh.. si cand te gandesti ca eu chiar am crezut faza cu ritualul... tsch..”. Ca raspuns mi-am primit amuleta inapoi si niste cuvinte aruncate acolo,pentru a ma face pe mine sa ma simt mai bine... sau nu: “Ca sa iti raspund la intrebari si sa nu fiu nerod pe deplin iti spun asta,desi nu am vrut sa o fac,dar vad ca nu am altceva mai bun de facut. Ba da,eu l-am absorbit de Daimon,dar nu am avut destula energie sa il iau tot asa ca am transferat o parte din el si in tine. Ritualul ala era real cu exceptia unei parti: TOTUL era real,nu doar spiritual,de aceea aveam doua sabii de cristal REALE si nu replici ale lor. N-am avut nevoie de niciun cobai. Puteam sa fac asta cu oricine altcineva,dar ca sa te simti tu bine am sa-ti spun ca am avut nevoie de un obiect prafuit si nefolositor. Daca te consideri fraier...n-ai decat. N-am vrut decat sa te scot din rutina,dar vad ca te-au indobitocit cu totul. Ai fi putut scapa de mult din cacatul asta de cusca,dar ai ales sa stai ca un tampit inchis aici. Felicitari... n-ai decat sa-ti traiesti imortalitatea singur.... Eu m-am carat de aici.” Si a disparut... si cam asa au disparut si tovarasii mei pentru o vreme. Cuvintele alea inca imi ard in cap mocnit,dar sa revenim la anii aia. Ramasesem blocat in coltul ala pentru cateva zile bune. Si dupa vreo 3 zile de stat acolo ca un handicapat m-am ridicat in genunchi. Nu am rezistat mult,m-am pus langa perete si ghici ce? Am adormit strangand amuleta in mana.
it's just a dare that needed to be accomplished.. >.> i'm talkin' about the sig.image lol
Find your own way,
Choose the right path between left or right
Don't let the world to influence your mind
You still can fly...
wow! prima data cand am citit si am vazut ca deja il terminase pe Daimon m-am gandit: deja?! apoi mi-am dat seama ca de fapt lucrurile abea acuma incep sa se prcipite. poor guy.. dupa ce ca avea deja un fel de bestie in el... acuma are intr-un fel sau altul 2... cum ar fi sa-i si foloseasca puterile si sa devina magicianul cel bun al secolului sau sa se lupte cele 2 bestii din el si sa faca un haos total doar imaginatia mea tampita desi... cine stie ce-i rezerva viitorul micutului nostru personaj principal?!
faza tare: "Si dupa vreo 3 zile de stat acolo ca un handicapat m-am ridicat in genunchi."
Spor la scris!!!Cand crezi ca totul s-a sfarsit apare o raza de speranta... Iar acea raza este un inger <3
Jesus,i-am spus lu` Neph ca e rea,ea mi-a raspuns,iar dupa ea a postat un user niste siteuri in turca iar eu i-am zis ca e exact asa cum zice el@ironie^^.Chibi l-a sters si a ramas doar postu meu.
*laughs* daca din tot ce am zis ai inteles ca esti mistocar atunci este cazu sa mai cresti putin si apoi sa revi sa purtam o conversatie pe masura =)))) Numai bine mister Alex!
bravo!!! inca din primul paragraf mi-ai captivat atentia si m-ai facut sa citesc tot. abea astept cap II!!!
Ma bucur sa aud ca v-a placut.
astept cap. 3 
]. Aaaanyway... sper totusi sa fie okay. Nu ma mai intind la taclale si postez capitolul : 
doar imaginatia mea tampita 
cine stie ce-i rezerva viitorul micutului nostru personaj principal?!
buna seara
